In seara asta am avut o mare bucurie. Am primit in dar, de la colegii de pasiune din Bulgaria, o camera foto digitala Olympus T-100, o miniatura foarte complexa si mult mai performanta decat ceea ce aveam eu. Dupa ce am studiat elementar manualul, am si facut poze de proba si incantarea mea nu are margini. Pozele facute seara, in casa, cu numai doua becuri la lustra, sunt publicabile. Nici nu putea fi vorba de asa ceva cu vechea mea camera Sony DVX-800, camera ce se pare este opera unor manufacturisti oportunisti si nicidecum un produs original Sony. Nu avea claritate si nici softul nu functiona corect, multe poze fiind pierdute pe parcurs.

Nu pot sa va exprim bucuria facuta de colegii din tara vecina. In actuala criza nu aveam nici o sansa sa imi procur o camera cu forte proprii. Ceea ce vreau insa a sublinia este faptul ca vecinii bulgari se dovedesc inca o data a fi un alt soi de oameni. Nu neg faptul ca am incercat deseori sa obtin ajutor de la autoritatile locale, de la administratie, pentru ca in fond, prin munca mea, prin opera mea, am cautat si am reusit sa aduc o nota buna numelui orasului meu, judetului meu. Acest fapt nu a impresionat pe nimeni si nu am gasit ajutor nicaieri pe plan local, in afara magazinului Terra, unde mi s-au procurat piesele de care aveam nevoie in periada de constructie a dioramei mele. In rest, numai vorbe si promisuni de la cei ce ar fi trebuit sa sustina activitatea mea pe plan local, mai ales ca mi-am manifestat dorinta de a expune diorama si de a invata copiii din Slobozia sa mestereasca la trenulete. Lucrul asta nu s-a intamplat si spre rusinea lor si uimirea mea, iata ca din Bulgaria, niste colegi de pasiune, fara sa le cer nimic niciodata, mi-au facut un cadou care sa ma ajute in munca mea de prezentare a dioramei si a lucrarilor mele de modelism.

Credeti ca exista cuvinte cu care sa imi exprim gratitudinea fata de un astfel de gest?

Multumesc dragi colegi din Bulgaria!