Ce mai brambureala… mai mare balamuc decat in colectia aceasta nu am vazut nicaieri. Aceasta masina, foarte prezenta in trecut pe soselele si strazile Romaniei, a fost cunoscuta in cu totul alta culoare. Crem, alb, rosu, bleu, chiar gri-pal, dar nicidecum verde vanatoresc. Am asteptat mult jucaria pentru ca ma leaga amintiri si de aceasta masina, si speram sa fie exact culoarea de pe coperta revistei, dar inca o data, deAgostini sfideaza realitatea si par desprinsi direct din povestile grecesti. Desi nu e chiar urata in verde, aceasta frumoasa masina clasica putea fi realizata asa cum trebuie. In verde pare desprinsa din un peisaj de camara, unde gospodine harnice pun muraturi la borcan. Din sumedenie de posibilitati de culori ale masinilor prezente in aceasta tara (ca doar se editeaza in limba romana si pentru romani, nu?), grecii de la DeAgostini au ales iar la plesneala… Trecand peste buimaceala celor ce aleg culorile dupa cum viseaza noaptea, masina este ceva mai ingrijit realizata. Observ ca au disparut petele de adeziv atat de suparatoare la primele numere. Masina este mai curat lucrata, desi se pare ca au uitat de chederele la parbriz si la luneta, dar trebuie sa ramana ceva si pentru bricolaj si o matrita in plus pentru tampografie consta. Interiorul morbid e in ton cu culoarea masini, cea mai stupida combinatie cromatica negru-verde…. Oglinzile sunt frumos realizate si apreciez rama nichelata la semnalizatoarele din fata. In revista apare in sfarsit un exemplar mai de Doamne-ajuta! In rest numai de bine! O masina indragita, dar cred ca daca aceasta colectie se face pentru colectionarii din Romania, modelele nationale ar trebui mai des editate!

La final, va prezint colectia mea de gogonele deAgostiniene, preparate apreciate in camara gospodarilor colectionari! Pofta buna dragi pasionati!