Vremea rusoaicelor a sosit. Le iau pe rand la puricat si la rectificat. Cu ceva vreme in urma, macheta Moskvitch 407 ma oripila de erorile cu care aparea incarcata la pretentia de macheta de colectie. Sacrbit, renuntasem oarecum la a mai face ceva jucariei. Mai multi prieteni iubitori ai modelului mi-au cerut sa intervin si sa fac ceva. Culoarea nu am schimbat-o pentru ca inca nu am banda separatoare de calitate. Am decis sa pastrez aceasta macheta in original, ca exemplu de uratenie in fabricatie. Totusi, am intervenit recent, razgandache ce sunt, si am procedat la mici rectificari.

Dupa ce am indepartat accesoriile care ma impiedicau la interventie, mai ales oglinda oribil lipita, am scos si toate geamurile pentru a le face ramele metalice cu markerul de vopsea argintie. La interior am descoperit o serie de manete care sunt probabil ale altui vehicul, in nici un caz ale acestei machete. Nici volanul dar nici bordul nu apartin modelului. Ca de obicei, in perioada aceea, DeAgo ne obisnuise deja cu amestecuri gen coctail molotovinean, unde puneau la gramada ce auzisera ei despre cum arata un vehicul de pe la noi. In fine, vreau sa trec peste detalii anatomice despre cum au lucrat “specialistii” din gasca DeAgostiniana. Cert este ca am indepartat manetele de prisos si am corectat volanul, dupa care l-am vopsit asa cum ai statea lui cel mai bine. In alb! Am corectat si prin bord cu nitel maro si argintiu pe la butoane, radio si vitezometru. Am continuat cu marcarea ramelor metalice la toate geamurile. Canapelele au primit o tapiterie gri, iar portierele am primit si ele nichelaj pe manerele specifice.

La final, macheta a capatat putin mai multa prestanta. Pare chiar deja masina unui mic secretar de partid, de pe la cine stie ce colhoz sau SMTA. Cel mai probabil ca voi comanda unul si-l voi face taxi sau in doua culori. Pacat, pentru ca masina a avut multi iubitori si posesori in vremurile comuniste….