Locomotiva E 111 era intr-o stare jalnica. Nici unul din cele doua motoare antice nu mai putea fi recuperat, avand parti din structura motorului facute din ebonita, coapte si care se macinau la orice atingere. Partea de iluminat la randul ei facuta varza. Ghidurile de lumina sparte si lipite cu superglue, contragreutatile din capete decalibrate si rupte, contragreutatea centrala si sistemul de prindere rupte si relipite sub o forma care m-a mahnit foarte tare…
Desi carcasa era conservata bine, viitorul functional al acestei masini parea compromis pe vecie.

Din resturi de la kiturile de casute, am confectionat ghiduri de lumina pe masura locasurilor farurilor. Lumina farurilor este asigurata de un led SMD alb-cald, superluminos, asigurat de sponsorul zeXstar. Pentru pozitiile rosii am folosit leduri rosii punctiforme. Am folosit piciorusele led-urilor pentru a le pozitiona unde trebuie. Pe aceiasi structura am lipit ledul alb astfel incat doar prin impingere in locasul lor, ansamblele de iluminat se aseaza pe pozitie. Totul este demontabil si fixat doar prin impingere, fara lipituri, pentru a facilita extragerea in orice moment fara dificultati.

Farul central este lucrat tot cu un ghid de lumina extractabil, pe capatul caruia este lipit un SMD alb-cald iar acesta impreuna cu ansamblul alb rosu de la faruri se conecteaza cu fire disimulate pe placa din plafon…

O data eliminata cupla din fata (pentru aspectul mai realist al masinii), am decis confectionarea de pluguri. Prima incercare am facut-o din forex de 1,2 mm grosime. Nu m-a satisfacut. A doua incercare a fost in baza experientei plugului facut pentru E69 acum un an de zile. Adica am folosit forma unui capac de la spraiul Ventolin de care nu ma dezlipesc.

A doua zi nu mi-a mai placut si am decis confectionarea de pluguri dupa modelul creat de mine pe calculator. Am studiat diverse poze ale modelului real si am confectionat in Corel un model de plug. Am printat pe carton de carti de vizita ai am montat plugurile dupa ce le-am intarit cu aracet. La final le-am lipit pe sasiu si le-am vospit cu negru acrilic iar buza lamei cu alb.

Urmatoarea zi, nu mi-au placut nici acestea si am refacut modelul. Am reconstruit plugul dupa noul sablon si de data asta chiar mi-au iesit bine. Pentru postul doi, plugul are decupajul necesar trecerii cuplei prin el. Ambele sunt lipite si intarite pe sasiul metalic de la Bachmann si nu afecteaza cu nimic caroseria locomotivei. Caroseria se desprinde cu mare usurinta si este fixata prin prindere cu doua suruburi care fac contactul cu sasiul metalic si placa de sub plafon, pe care este lipita cate o piulita. In orice moment caroseria se desprinde de pe sasiu, ansablul luminos iese din locasuri, iar masina poate redeveni jalnica Piko de dinaintea transformarii. Stiu ca unii vor comenta vizavi de faptul ca boghiele nu se portivesc, ca nu exista acest model in realitate, etc… Stiti ceva? Nici nu ma intereseaza. Toata diorama mea este imaginara. Nu pot avea si o locomotiva imaginara? Ba da! Pentru ca este frumos ceea ce imi place mie. Aceasta modificare nu este facuta pentru colectionari. La colectie poate sta modelul vechi si nefunctional. In vitrina nu se vede ca nu merge si nu se aude uruitul groaznic pe care in face un sistem de transmisie de acum 40 de ani. Cert este ca eu am obtinut o locomotiva frumoasa, silentiosa si functionala. Am reusit o trasformare de la Americana FT-A Unit – Erie la E11-42 Piko si mie imi place.
Vechea E 42 a ramas functionala pe modelul refacut cu motoare de unitati optice si va pleca la noul ei proprietar.