Prea multe nu sunt de spus. Este un vehicul iubit de multi colectionari si ravnit de asemeni. In primul rand vreau sa felicit initiativa. E de laudat si probabil ca vor mai fi si alte vehicule indragite in Romania. Pentru o macheta noua insa, e de neinteles de ce matrita pentru metal prezinta nereguli, bavuri si uzura pe la imbinari. Culoarea nu e tocmai cea prezentata pe coperta. Nu e nici galben, nici crem, poate ceva mustar palid. Laudabila husa la roata de rezerva, dar pacat ca nu e corecta. Husa era de alta culoare si cu sigla ARO pe ea. Mai lipseste si inscriptia laterala ARO precum si 4×4…. Producatorii au uitat de sorturile de noroi si de vopsirea grilelor de admisie aer de la capota. Rotile au cauciucuri de Dacia, nitel subdimensionate si cu alta amprenta decat cea pentru tot-teren. Interiorul morbid clasic pentru DeAgostini nu se dezminte. Cu toate acestea, vehiculul este acceptabil si e o piesa rara pentru colectionari. Pacat ca acoperisul nu este detasabil ca la ARO 240, dat fiind faptul ca multi agreeaza varianta decapotabila. Totusi se observa ceva mai multa atentie la montaj si mai putin superglue prin partile vitale! Este primul vehicul din seria ARO lucrat mai ingrijit! Sasiul pe dedesubt este cel mai prost exprimat de pana acum… Nota 8 e totusi una mare, dar sustinuta mai ales de raritatea piesei! E pentru prima oara cand pot sa spun linistit “Multumesc DeAgostini”!