In decurs de un an de zile, din diverse motive (eroare umana cel mai adesea dar si acumulare de mizerie in lamele, iarba mai ales) am reusit sa ard trei motoare de macaz Piko. Pierderi destul de importante in raport cu bugetul companiei PanArin. Proasta fiabilitate a acestor piese precum si sensibilitatea lor in conditii de stres (actionari repetate datorita automatizarii dioramei) m-au convins sa revin la un mai vechi gand al meu. Din raposata colectie TT am ramas cu cateva motoare de macaz pentru liniile profil “U”. Inca din iarna trecuta, cand am inceput automatizarea dioramei, m-am gandit cum as putea folosi aceste motoare. Am renuntat in timp la idee din motive de comoditate. (Lucrul pe sub diorama este aproape imposibil pentru mine… )

Pierderile din ultima vreme precum si lipsa fondurilor, m-au determinat sa revin asupra acestei idei, pe care de altfel am si reusit sa o pun in practica. In primul rand aceste motoare sunt lucrate pe suport metalic, fapt care le mareste rezistenta la temperatura. Apoi motorul este mult mai silentios decat cel de Piko. Un alt avantaj este acela ca se poate controla mult mai usor (si regla) cursa motorului. De asemenea, prin constructie, aceste motoare au si contacti pentru semnalizarea electrica a pozitiei macazului. Astfel, am gandit un sitem prin care am preluat miscarea de 5 mm a motorului TT cu ajutorul unei fasii din cartela telefonica,

pe care am lipit un ghid circular din sectiune de pasta pe pix, ghid care intra in locasul din motor si care actioneaza bara facuta din cartela telefonica.

In final am fixat cu doua suruburi, sub placa dioramei, montajul astfel creat. Acesta transmite prin sarma galvanizata, miscarea pe verticala la suprafata dioramei si apoi un plan orizontal,

filmul miscarii macazului