Inceputa in toamna lui 2007, diorama mea a fost la inceput doar un vis ramas neinplinit din copilarie, un vis ce m-a urmarit pana la aceasta varsta. Ce baietel nu isi doreste un trenulet in jurul pomului de Craciun? Am cochetat in anii tineretii cu toate formele de modelism. Am facut ani buni de traforaj, am reprodus din placaj trasuri elegante si am inventat modele din toate domeniile. Am facut case, vile, cabane, am realizat modele de masini din placaj si din alte materiale. Am inventat jucarii de vant si am realizat tablouri pirogravate. Am reprodus la scara corabiile din jocul on-line Rune Scape. Am construit de la machete de vapoare la casete de bijuterii si mi-am exprimat imaginatia prin tot ce am facut. Am incercat de la carton, si placaj pana la ceramica si plastic sa folosesc pentru a crea frumosul din mintea mea, dar in diorama am reusit sa implinesc visul copilariei.

In aceasta macheta am imbinat ideile mele de automatizare si  imaginatia mea nesfarsita m-a tinut ancorat in munca ultimii 3 ani. Am vrut si am conceput de la primul gand o macheta gandita sa fie expusa, sa fie vazuta si sa functioneze automat astfel incat sa incante privirile copiilor si sa le inaripeze imaginatia. Mi-am dorit din toata inima ca realizarea mea sa ajunga la copii, sa formeze generatii noi de costructori. Imi imaginez manutele lor lucrand de zor la infaptuirea imaginatiei inspirati de diorama mea, in loc sa tasteze innebuniti pe mesenger sau sa asculte manele la telefoane in coltul strazii.

Dumnezeu mi-e martor ca am incercat in fel si chip sa impresionez pozitiv si sa atrag in aceasta pasiune constructiva administratia locala, care, prin puterea de drept sa ma ajute sa ajung la inimile copiilor. Nu cred ca era mare lucru sa fie alocat un spatiu unde sa functioneze un club, unde diorama sa fie expusa si unde copii sa vina sa invete sa construiasca. Nu cred ca nu exista in bugetele locale bani pentru generatiile care se pierd in tumultul politic fara sens din tara asta. Din pacate, am constatat ca indiferent daca sunt sau nu la putere, ca indiferent daca pot sau nu sa o faca, alesii nostri, politicieni, administratori, primari, afaceristi cu bani multi, NU VOR sa se implice in acest program. Nu dau doi bani pe formarea generatiilor ce vin. Regret ca nu au avut ecou cererile mele, regret ca aceasta realizare a mea este destinata sa linisteasca numai sufletului meu si al celor cativa musafiri care imi calca pragul, ori al celor cativa privitori de pe internet. Nu asta am vrut initial. Am crezut ca pasiunea si talentul meu vor fi folosite in spijinul modelarii copiillor din judetul Ialomita, din Slobozia, si de ce nu, chiar  in favoarea promovarii modelismului si a talentelor locale. Nu a fost sa fie asa si din acest motiv, protestez si refuz sa mai asociez numele dioramei mele cu localitatea in care ea s-a nascut… Din acest motiv Diorama de la Slobozia devine Diorama lui Prognosis, din acest motiv de azi inainte nu mai dau nici un ban pe nici un politician, pe nici un ales al neamului.

Cand va fi sa mor, pentru ca zilnic oamenii mor si nu ramane in urma lor decat ceea ce au facut, voi imparti  prin testament piesele Depoului PanArin, tinerilor care ma sustin prin mesajele lor pe site, iar Diorama lui Prognosis va fi donata unui club din Bulgaria vecina, unde munca mea este pretuita si unde ea va fi expusa copiilor dornici sa invete ceva bun.

“Multumesc” tuturor oamenilor cu bani si functii din judetul Ialomita si din orasul Slobozia, pentru sustinerea invizibila, pentru implicarea inexistenta si pentru nefolosirea talentului meu educarea generatiilor de copii in spiritul constructiv, neuitand sa subliniez aici o suberba remarca a unui functionar public din Ialomita, (al carui nume nici macar nu merita sa fie reprodus in situl acesta): “Nu conteaza talentu’matale. Nu ai diploma, se cheama ca nu stii sa faci nimic.”

Eu il contrazic si spun ca nu conteaza ceea ce zici ca ai fi putut face, ramane in urma ta numai ceea ce ai creat! Dovada este in filmul meu. Chiar habar nu am sa fac nimic. Totul este fictiune. Diorama lui Prognosis este doar… Orasul din sufrageria lui!

6 noiembrie 2010