Montajul kitului cu codul 11 387

Acest kit de la Auhagen este casuta mea preferata de pe diorama. Este lucrat chiar ceva mai ingrijit decat Sybille, dar are si el neajunsurile sale. Matriele sunt ceva mai bune decat cea de laSybille, nu sunt asa multe de debavurat. Probleme apar la montarea gardului, care nu se potriveste cu platforma betonata si trebuie intervenit in ajustarea pieselor de beton. Nici  desenul explicativ nu este edificator in cazul gardului. Trebuie sa studiezi atent poza de pe cutie si sa intuiesti cam cum vine. In fapt, matrita gardului este singura la care trebuie sa intervii masiv pentru inlaturarea marginilor hidoase si a bavurilor dintre piesele matritei, usor dezaxate, de unde si inconvenientele.

O alta problema este creata de micuta mansarda, unde indoiturile nu ies la unghiul potrivit in ambele capete si este nevoie de ajustarea prin slefuire. Un alt aspect neplacut si ciudat il dau cele doua piese de placare caramizi, care se plaseaza pe interiorul intrandului de la usa principala, ziduri care sunt concepute prost si care nu se potrivesc la imbinari.

Inca o problema veti intampina la decorarea interioara a garajului, decupajele insemnate pentru ferestre in decorul de hartie, nu sunt pe marimea ramelor interioare a ferestrelor si trebuie taiat dupa imaginatie, astfel incat decorul sa se aseze corect pe perete.

O nota negativa o da seria cuprinzand cauciucurile din garaj si bicicleta. Acestea sunt de culoare maro deschis, impropriu cauciucurilor si in cazul meu am intervenit cu vopsea peste rotile, saua si ghidonul bicicletei, vopsit cat sunt inca nedecupate de pe ramura turnata. La fel am procedat si in cazul cauciucurilor auto…

Copacelul din dotare, turnat in doua dimensiuni, adica plat, necesita interventia umana prin rasucirea crengilor in 3D astfel inacat acesta sa capete o forma naturala inainte de baia de frunze… care ai da viata.

Placa verde cu peretele frontal, de la intrarea principala, are si ea probleme, fiind foarte stramba din turnare, fapt care se rezolva prin ajustarea la mana, prin presiune, si apoi prin lipirea rapida si presarea pana cand se intareste.

Inca o problema veti intalni la montarea ramei aracului de vegetatie din laterala casei, care este mai scurt decat distanta dintre gard si casuta, (chestie interesanta la nemti, care sunt atat de precisi in masuratorile lor, fapt care ma duce cu gandul la lucrarile romanesti, care nu se potrivesc de la mama lor)…dar care se rezolva prin adaugarea unui stalp decupat din ramura matritei de gard betonat, si pe care il interpuneti intre araci si stalpul din dreapta gardului. Tot la aceasta parte a kitului, veti observa ca piesele se se pun ca teu al aracului, deasupra, nu stau la pozitie decat cu minutioase potriviri din penseta. Aplicarea vegetatiei trebuie facuta ceva mai tarziu, dupa ce astia se lipesc definitiv pe rama aracului.

La final, iese o lucrare placuta, rezultatul fiind cam de nota 7 pentru firma Auhagen. Cu cele cateva probleme ale sale, casuta Mihaela este mai placuta la montaj, nemaifiind nevoie sa se intervina prin debavurare masiva, daca se urmareste decuparea atenta a pieselor de pe ramura.