Published on: Feb 11, 2011 @ 15:34

O remiza interesanta, provenind ca baza de la Fleischmann, a facut obiectul activitatii mele in ultima vreme. Privind plansa originala, am constat inadvertente intre cotele scrise pe desen si valoarea reala a dimensiunilor pieselor. De asemeni, desenul era lipsit de unele piese, in timp ce altele erau prost croite. Desi imi doream foarte mult o  remiza pentru unica mea locomotiva de manevra, nu puteam sa folosesc plansa de la Fleischmann si ca atare am decis refacerea intregului desen. Practic am reproiectat hala prin remodelarea peretilor si prin desenarea partilor interioare, astfel incat sa pot folosi geamuri transparente si sa se vada frumos la interior. In final, cu remiza reproiecta pe trei coli A4, fata de una initial, am dat fuga la imprimerie si dupa printare am atacat cu sarg micuta hala. Fireste ca am folosit metoda cu care v-am obisnuit in prezentarile lucrarilor mele pe baza de planse desenate si carton prespan, metoda pe care nu mai are rost sa o descriu amanuntit.

• Pentru ca usile sa es deschida ca si cum ar avea balamale, am folosit hartie pe care am gumat-o in prealabil prin ungerea ei pe ambele parti cu prenadez, astfel incat dupa uscare, aceasta a vedenit flexibila si fara probabilitati de rupere, stratul elastic de prenadez asigurandu-i durabilitatea si mobilitatea. Desi desenul original prevedea ferestre si la usi, create destul de pueril ca si model, am decis ca in final usile sa nu mai fie dotate cu geamuri, dupa modelul de la Auhagen facut anul trecut.
• In prima faza am decis realizarea exteriorului, astfel incat intreaga constructie sa se imbine perfect la exterior, atat la colturi cat si la ferestrele decupate. Dupa inchiderea halei principale, a venit randul magaziei, cladirea din spatele halei, lucrata tot din fasii de carton prespan, peste care am lipit la final zidurile printate pe coala A4.
• A urmat procedura de construire a ramelor de geam si a ferestrelor transparente, metoda patentata la Remiza Auhagen. Am folosit hartie neagra, provenind de la niste pachete vechi de fartie fotografica alb/negru, hartie cu care acestea erau impachetate pentru a fi protejate de patrunderea luminii, hartie care este astfel lucrata incat nu permite trecerea luminii, foarte potrivita in cazul ramelor mele de geamuri…
• Am taiat deci fasii de 1,5 mm grosime si de 2,2 mm grosime, pentru a face din ele ramele geamurilor halei, destul de mari ca suprafata. Suportul de baza, sticla, fiind in cazul meu un banal autoadeziv transparent, intins frumos pe modelul ferestrelor, pentru ca mai apoi sa tes pe el modelul corect, exact dupa original.
• La final, geamurile au fost lipite pe peretele interior, iar peste ele am lipit desenul cu zidatia interioara, dupa ce am decupat fireste ferestrele originala…
• A urmat confectionarea podelei interioare, a trotuarului suprainaltat, astfel incat sa se poata ajunge la locomotiva mai usor de catre meseriasii din depoul PanArin… Totodata am confectionat placa de baza, ca si trotuar ce inconjoara cladirea, din forex de 2,5 mm grosime, vopsit mai apoi in culoarea gri. Peroanele interioare suprainaltate, vor fi decorate cu dungi galbene de protectie si acestea vor flanca linia interioara, in care intentionez ca montez si un canal de vizitare. Va urma de altfel si montarea instalatiei de iluminat inainte de a se confectiona acoperisul, dar acestea sunt subiectele activitaii zileleor urmatoare.

In continuare am procedat la realizarea instalatiei de iluminare a halei. Am folosit led-uri galbene, de 3 mm, din mai multe motive.

1. Remiza este de epoca 3, deci iluminarea cu neon este exclusa
2. Lumina acestor led-uri este apropiata de cea a becurilor cu incandescenta din anii respectivi
3. …nu mai am led-uri alb/cald!

Astfel, in hala s-au montat 3 led-uri, plus unul deasupra usii halei, led dotat cu abajur si capac facut din saiba metalica, lipit cu superglue si vopsit negru. Toate led-urile au fost polizate in cap pentru indepartarea efectului de lupa si pentru asemanarea lor cu un bec cu abajur.

Pentru ca LDH m-a sfatuit sa fac acoperisul demontabil, am renuntat la lipirea lui si am gandit un sistem de colectare a tensiunii, pe care l-am realizat folosit prize provenind din socluri de circuite integrate. Am taiat doua grupuri a cate doua mufe, pe care le-am lipit unul pe peretele din spatele remizei, pe care l-am conectat la firele de alimentare ce ies pe sub remiza spre placa dioramei, si unul pe plafonul acoperisului, conetat la LED-uri prin intermediul unui rezistor de 820 ohmi, inseriat cu ledurile din plafon. Tot montajul se va alimenta, ca deltfel toate cladirile mele, la priza de 12 volti stabilizat a sursei de calculator de 420 wati, ce alimenteaza diorama mea.

Led-urile le-am fixat pe plafon cu banda adeziva, dupa care, am mai lipit ghiduri din carton pe toate laturile de imbinare ale plafonului cu peretii remizei, dupa care am “tecuit si varuit” plafonul folosind hartie alba de xerox. La final, acoperisul se extrage cu mare usurinta de pe cladire si permite astfel interventia in interiorul remizei, asta pentru ca tot mi-a scris cineva ca seamana cladirea cu o locuinta Barbie sau cu o remiza de locomotiva Thomas! Oricum, acum mi se ofera ocazia de a monta in interior diverse accesorii familiare unei remize. Lazi de scule, bancuri de lucru, cos de gunoi, meseriasii si alte maruntisuri pe care le voi confectiona pe parcurs. Cum Depoul PanArin mai este dotat si cu un vagon macara si unul de intretinere a catenarelor, probabil ca voi dezvolta ideea realixand pentru fiecare cate o casuta Barbie aferenta…

Cel mai probabil ca usile for face opera unei alte interventii, pentru a le monta geamuri…