Sunt un pasionat al masinilor clasice. Poate si pentru ca intreaga mea copilarie si adolescenta s-au petrecut sub auspiciul anilor 60-70, cand frumosul era frumos in dauna aerodinamicului si a compactului. Vremurile cand alamurile straluceau, cand ornamentele chiar impodobeau si infrumusetau o masina, vremea cand o masina trebuia sa fie mai intai frumoasa, atragatoare, inainte de a fi aerodinamica si fada. Volga a fost o masina care in perioada comunista te facea sa intorci capul dupa ea si sa o privesti indelung, pana disparea de-a lungul strazii sau dupa un colt si sa  mustacesti cu invidie la adresa soferului fericit de la volanul minunatiei. Masina a fost marca nomenclaturii si a securistilor, dar asta nu o facea mai putin atragatoare, ba chiar dimpotriva. Frumusetea ei a dainuit peste decenii si iata ca acum, gratie lui DeAgostini, am in colectie o astfel de minunatie. Chiar daca in tara noastra nu au circulat prea multe la aceasta culoare, masinuta este una din cele mai bine realizate de DeAgostini si sunt foarte fericit ca am nimerit una fara defecte. In curand voi primi inca una din Bulgaria, editia DeAgostini de proba, dar una neagra, asa cum sta bine unei Volga ce se respecta.

Iata aici minunatia, alaturi de o miniatura scara 1/87, machete de care sunt tare mandru.