Revista nr. 23 a venit cu un model sovietic foarte indragit de cei din vechea garda. Volga break a fost o masina pe care cu greu o puteai obtine, cu pile la consulat sau la ambasada CCCP. Ravnita si apreciata de automobilisti pentru robustetea sa, masina a fost o legenda pe strazile patriei. Macheta arata bine de la prima infatisare. Blisterul are o adancitura pentru protectia miscarii accidentale a jucariei si mai ales a antenei de pe plafon. Este primul model DeAgostini cu antena pe plafon. Imi place macheta, e curat lucrata, fara mizerii si greseli de montaj. Apreciez stopurile de pe spate, mult mai realist lucrate fata de modelul de Volga anterior. Masina are inscrisuri frumos realizate, desi sigla de pe capota si inscrisul de pe aripa puteau fi usor reliefate. Masca frontala, semnalizarile, bara de protectie si ornamentele frumos realizate. Spatele la fel. Pentru bricolaj ramane interiorul, care desi bine realizat, e prea negru. Volanul merita un fildes autentic, iar canapelele o nuanta mai deschisa. De asemeni usor de rezolvat cu un marher, ramele suplimentare de la geamurile portierelor. Imi amintesc ca in vremea copilariei mele, Constanta era impanzita cu taxi-uri de genul acesta, ba chiar erau in varianta taxi si camionete Volga. Am vazut si salvari de acest tip. Inca o data spun, e prima macheta DeAgostini care imi place integral ca realizare, calitate si prezentare. Poate culoarea ar fi fost mai buna un negru intens lucios, dar si asa masina atara super. Felicitari DeAgostini!