Sosit tot de la Sibiu, acest vagon antic a fost reclamat ca fiind un distrugator de alimentatoare. Cauza am determinat-o imediat, descoperind ca fenomenul de scurt-circuitare a retelei de alimentare era cauzat de inversarea unor osii in boghiele cu captare de tensiune. Vehicului prezinta trei boghie, cate unul cu doua osii in fiecare capat si unul cu trei osii la imbinarea de la mijloc. Boghiele sunt de moda veche, cu interior metalic, care capteaza tensiunea pentru iluminarea pe becuri de pe varfurile osiilor. Schema corecta de alimentare fiind cu mijlocul comun pe ambele vagoane pe o polaritate si cele doua boghie din capete colectand polaritatea inversa. Cum cineva a inversat una din osiile aceluiasi boghiu, practic a pus in scurt ambele linii de alimentare. Cum rugina si mizeria de pe osii si de pe partea metalica interioara a boghielor determina alimentarea cu intreruperi mari ale sistemului, probabil, ca momentele dese de scurt circuit au dus la distrugerea redresorului din articolul de final.

In consecinta s-a trecut la curatarea ruginii si la toaletarea contactelor si a osiilor. Piesele de mobilier rupte din interiorului unui vehicul au fost lipite si contactele reconditionate. S-au identificat suruburile lipsa si s-au completat iar la final s-a refacut burduful dintre cele doua vehicule, partea lipsa fiind lucrata din carton prespan de 1 mm grosime. la final am refacut siguranta care tinea cele doua vagoane conectate ferm si gata! Vagoanele sunt gata de drum inapoi la statia de baza Sibiu!

In ceea ce priveste repararea redresorului distrus de acest vagon, este o alta poveste care m-a intrigat. Recunosc ca directivele Uniunii Europene in ceea ce priveste protectia copiilor trebuie puse in aplicare prin protejarea acestora impotriva electrocutarii, dar modul in care acest redresor a fost montat m-a determinat sa pun la indoiala seriozitatea si meticulozitatea germana. Cele doua componente ale carcasei erau atat de ciudat imbinate, incat mi-au trebuit doua zile de investigatii si mi-am consumat o gramada de nervi numai pentru a  descoperi cum se desface nenorocirea. Intr-un final am descoperit. Cuplarea se face gratie unor 4 nituri, cu varf triunghiular, introduse in colturi, prin presiune, care se blocheaza in locasul lor si nu le mai scoti in ruptul capului. Cred ca era mult mai eficient daca se foloseau suruburi protejate, ca la redresoarele FZ1. Poate ca nemtii, nu isi pun problema reparatiilor la un astfel de dispozitiv, pentru ca la ei, asa ceva nu se practica. Romanii insa, cred eu ca si alte natii, nu au bani de aruncat pe redresoare noi, ce pot fi reparate, si ca atare procedeaza a repararea celor defecte, mai ales ca problemele nu pot fi atat de dramatice incat sa arunci redresorul pentru ce nu se poate demonta. Banalul defect era cauzat de desele scurt-circuite la care a fost supus bietul redresor, chestii care au distrus bobina termica a sigurantei bipolare, pe care am inlocuit-o cu una specifica lui FZ 1. Defectul in sine s-a remediat in timp scurt, dar munca titatica a fost in demontarea carcasei redresorului. Daca  e sa ne luam dupa ideea ce trebuie protejati copii, nu cred ca modul in care in cazul de fata s-a procedat, face cinste unei firme care se respecta, modalitatea cu suruburi fiind mult mai ieftina, mai eficace si mai practica si pentru reparatii sau interventii! Asta e parerea mea, chiar daca unii nu sunt de acord cu ea!