Dupa cum spuneam in prezentarea masinii, producatorii au omis cateva detalii care dau farmec acestei frumoase limuzine postbelice. Asa cum imi sta bine, nu m-am putut abtine sa nu intrevin cu cateva imbunatatiri, dupa cum am avut posibilitatea. Am inceput cu demontarea jucariei si studierea componentelor care trebuiau corectate. Dupa cum se vede in imaginea urmatoare, interiorul este negru total…

Asa ca am trecut la fapte mari. Folosind vopseluri acrilice, am inceput prin a colora canapelele. Am folosit o pensula fina si o nuanta de maro-visiniu.

Am continuat cu portierele pentru care am facut un amestec de maro cu galben si am obtinut un ocru asemenea celui din pozele revistei. Scrumiera si manerele au fost piturate cu titan aluminiu. Capacul scrumierei cu crem.

Am continuat cu bordul. Volanul a fost facut cu crem si argintiu, manetele schimbatorului de viteze si a semnalizatorului de directie, argintii cu maciulia crem. Bordul a primit culoarea cuvenita ca si tapiteria portierelor si cu crem piesele ca in imaginea din revista. Grilele radiatoarelor au fost vopsite cu argintiu.

La final, interiorul arata cam asa dupa ce am vopsit corespunzator si despartitura dintre sofer si partea vip. Scaunele plinate au primit culoarea maro-visiniu si peretele plus rama culoarea ocru. Manerele scaunelor au fost si ele vopsite argintiu cu markerul.

Pentru corectarea rotilor, am descoperit dupa studierea jentilor ca acestea sunt integral nichelate si ca partea de negru a fost vopsita peste nichelaj, fapt deosebit de util in remedierea capacului prea mic in comparatie cu fotografiile. Stiind ca de obicei la vopsirea elementelor de plastic la astfel de jucarii se foloseste vopsea acrilica,  am trecut la actiune. Folosind betisoare de urechi muiate in alcool izopropelic, am curatat partea de negru care acoperea partial capacele nichelate. Dupa uscare, am corectat cu marker negru permanent jentile astfel incat sa fie cat mai apropiate de imaginea din revista ca si dimensiune a benzii negre ramase intre cauciuc si capacul nichelat. Ulterior am completat cu rosu zona siglei de pe capace desavarsind armonia.

Folosind markere permanente de culoare alba, am vopsit cauciucurile in doua straturi, imitand inelul alb de protectie laterala de pe acestea.

La final, macheta arata ca in imaginile urmatoare. Poate ca nu am realizat o lucrare la calitatea unei fabrici, dar cu siguranta in vitrina mea, aceasta frumoasa limuzina pare mai reala decat am descoperit-o in pachetul revistei DeAgostini.

Sper ca aceasta prezentare a interventiei mele sa fie de folos celor ce se incumeta sa faca ceva imbunatatiri acestei machete formidabile.

Iata aici doua rusoaice de generatii diferite:

Au sosit cauciucuri noi pentru luxoasa limuzina, cauciucuri cu banduliera alba. Din pacate nu se potrivesc fiind cam stramte… Asa ca am corectat inelul alb cu marker de vopsea si le-am pus la loc pe cele originale.